Don’t work. Be hated. Love someone.
E aiurea, nu?
Este şi nu este.
http://halfhalf.posterous.com/dont-work-be-hated-love-someone Un discurs plăcut, uşor de citit, chiar îl recomand!
La prima vedere am zis că uite ce prost e şi ăsta.
Dar defapt nu e. Chiar are dreptate.
Am stat şi m-am gândit la părinţii mei, că tot vorbeam cu cineva azi de ei. În niciun caz nu vreau să ajung să fac tot ce fac pentru copii mei. În niciun caz nu vreau să le conduc viaţa. În niciun caz nu vreau să mă implic în alegerile lor personale şi profesionale.
Nu, am stabilit asta. Mai departe.
Don’t work. Sună incredibil de bine. Prea bine. Dar e plauzibil?
Poate. Adică sunt destule exemple. Exemple de oameni care fac bani din pasiunea lor. Exemple de oameni cărora le place ceea ce fac şi fac bani din asta.
Nu ştiu zău ce voi face eu. Adică eu iubesc toate lucrurile ălea mici pe care majoritatea nu le observă. E pasiunea mea. E chestia mea. Iubesc detaliile, ălea insignifiante pentru majoritatea lumii. A şi muzica pe care o iubesc. Iubesc muzica pe care o iubesc. Complicat, nu?
No bine! Mai departe.
Be hated. Probabil cea mai uşoară chestie de făcut din ce zice domnul de mai sus. Ştiu că sunt destui care nu mă plac. Poate şi chiar care mă urăsc. Pentru că probabil nu mă cunosc cu adevărat. Sau pentru că aşa vor ei. Treaba lor. Nu ai nevoie decât de câteva luni să mă cunoşti. Câteva luni, mai deloc nu?
Love someone.
Aici e problematic. Nu mi-a fost greu să mă îndrăgostesc niciodată. Şi niciodată nu am avut un motiv clar pentru care am ajuns să iubesc pe cineva. Chiar niciodată. Cum spune stimabilul în discursul lui, niciodată nu a fost random. Ci a crescut încet, încet. Poate că aici intervine şi capacitatea mea extraordinară de a face din ţânţar armăsar şi uşurimea cu care interpretez orice lucru minor.
Şi probabil şi aici “You will also find that it is no great tragedy if your love is not reciprocated. You are not doing it to be loved back. Its value is to inspire you.” are dreptate. Mai am timp până absolvesc facultatea să îmi dau seama dacă e adevărat. Adică dacă şi eu sunt de acord. Până atunci voi ştii sigur.
Nu ştiu acum dacă şi tu, ăla care citeşti relaţionezi atât de mult cu discursul tipului. Dar eu da. Chiar e o perspectivă la care nu m-am gândit până acum.
tomaalin 